Insula Madeira (în traducere, “madeira” înseamnă “lemn”) este parte a Insulelor Sălbatice (Ilhas Selvagens), care, alături de Insulele Capului Verde, Azore şi Canare alcătuiesc Macaronesia, un lanţ de insule vulcanice din Oceanul Atlantic. Din punct de vedere administrativ, Madeira este parte a Regiunii Autonome Madeira (Portugalia), constituindu-se într-o regiune ultraperiferică a Uniunii Europene. Conform unor informaţii culese de pe Wikipedia, Insulele erau cunoscute în trecut sub numele de Al Aghnam (“Insulele animalelor mici”). În urma unei furtuni, în 1418, aici au ajuns navigatorii portughezi João Gonçalves Zarco şi Tristão Vaz Teixeira. Insula cea mare, ce poartă acest nume, era iniţial acoperită de păduri seculare, care au fost defrişate şi arse, pentru a face loc plantaţiilor şi culturilor de cereale. Gonçalves, care a pus bazele oraşului-port Funchal, este înmormântat în catedrala Santa Clara din acelaşi oraş. Cristofor Columb a locuit pe insula Porto Santo timp de 12 ani, înainte de a pleca în călătoriile sale istorice peste ocean.
Principalul oraş al insulei Madeira este Funchal. Pe vremuri, aşezarea a reprezentat pentru Portugalia ceea ce Gibraltarul reprezenta pentru Imperiul Britanic. Capitală a Madeirei mai bine de cinci secole, Funchal este situat într-un amfiteatru natural, ce urcă de la nivelul mării, în zona portului, până la 1200 de metri, cu locuri de belvedere ce oferă localnicilor şi turiştilor o vedere superbă. În prezent, oraşul reprezintă a doua mare aglomeraţie urbană aparţinând Portugaliei (după Lisabona), un oraş cosmopolit, cu numeroase puncte de atracţie. Portul este, fără doar şi poate, cel mai aglomerat loc de pe insulă, navele de croazieră şi yachturile cele mai luxoase reprezentând prezenţe obişnuite printre bărcile pescăreşti ale localnicilor. Din zona veche a oraşului, mai precis din Parcul Almirante Reis, se poate urca cu telegondola până la Monte Palace Tropical Garden. O călătorie plăcută, de aproape 3200 de metri (600 metri – diferenţă de nivel), care vă va încânta ochii pe toată durata sa, recompensa finală fiind panorama de la punctul terminus. 
“Porto Moniz” este un tur turistic care ajunge în câteva dintre cele mai interesante locuri de pe Insula Madeira! Prima destinaţie, micul sat pescăresc Câmara de Lobos, oraşel situat la cinci kilometri de Funchal, pe coasta sudică a insulei, excelent popas pentru amatorii de fotografii. Frumuseţea locurilor l-a atras pe Sir Winston Churchill, care şi-a petrecut aici o vacanţă, în ianuarie 1950 (când încă îşi scria celebrele “Memorii”), prilej cu care a şi pictat spectaculosul golf . În zilele noastre, la umbra vilei ce l-a avut oaspete, câţiva bătrâni îşi petrec timpul jucând cărţi… Nu departe de acest loc, se coboară pe o scară pietruită şi, urmând şoseaua şerpuită se ajunge în faţă monumentului închinat simbolului acestui mic orăşel: leul de mare! Nu putem rata băutura locală, un amestec de suc de lămâie, miere şi alcool rafinat din trestie de zahăr. Poncha, cum îi spun localnicii, se găseşte la numeroasele taverne din zonă şi are un gust plăcut, dulce-acrişor.
Lăsând în urmă numeroase viluţe cochete, înşirate pe marginea şoselei ce urcă şerpuit, ajungem la Cabo Girão. La 589 de metri deasupra nivelului mării, se spune că este a două stâncă marină din Europa, ca înălţime, însă… părerile sunt împărţite! Priveliştea este, însă, absolut fabuloasă şi lasă o amintire ce cu greu poate fi uitată. Superb! Amatorii de suveniruri pot fi siguri că nu vor pleca cu mâna goală, locul fiind populat cu numeroşi vânzători ambulanţi şi fotografi, ce oferă “amintiri la minut”. Nu departe de această terasă, merită văzută Capela de Nossa Senhora de Fatima (Sanctuarul Fecioarei de la Fatima), înălţată în 1974, pe locul uneia mai mici, construită în 1931.
Următoarea oprire: “Ribeira Brava” (în traducere: fluxul sălbatic). Situat pe coasta de sud-vest, Ribeira Brava reprezintă una dintre primele parohii ale locului, micuţul orăşel fiind locuit încă de timpuriu în istoria insulei. Pe faleză, ne atrag atenţia culegătorii de scoici, care traversează plaja purtând pe umeri coşuri ce par uriaşe. În prezent, pe lângă biserica albă ce domină central oraşului, turiştii pot alege între numeroasele cafenele şi magazine ce populează străduţele înguste. Următorul punct al turului, Porto Moniz. Până acolo, drumul urcă la fel de şerpuit, către platoul Paul da Serra (1400 m), temperatura scade brusc şi, uneori, apare ceaţa. Se spune că în zilele senine, de pe acest platou se poate vedea Marea Nordului. Trecem fără oprire de cel mai înalt punct al platoului şi, pe coborâre, lucrurile revin în scurt timp la normal. Mai este timp pentru un popas foto, undeva deasupra oraşelului, deranjând siesta micilor şopârle ce par că lenevesc fără teamă pe pietrele încălzite de soare. Panorama este, fără doar şi poate, tulburătoare…
Porto Moniz. Orăşelul situat în cel mai nord-vestic punct al insulei şi celebru pentru băile sale vulcanice. Se spune că numele oraşului vine de la Francisco Moniz, care a fost căsătorit cu una dintre fiicele Ducelui Gonçalves Zarco, descoperitorul insulei Madeira. Pentru cei care au de gând să petreacă mai mult timp pe insulă, Porto Moniz ar trebui să fie o destinaţie de cel puţin două-trei zile. Locul este faimos pentru bazinele sale vulcanice, locul favorit de îmbăiere al localnicilor şi turiştilor. Înconjurat de roci de lavă, cu forme bizare, Porto Moniz oferă vizitatorilor săi o promenadă spectaculoasă, cu numeroase locuri în care puteţi servi prânzul sau… doar cafeaua, admirând apele cristaline ale Oceanului. Într-un astfel de loc, mai precis pe terasa Restaurantului “Orca”, se poate savura o delicioasă (şi nu foarte scumpă…) masă tradiţională, cu fructe de mare şi o serie de specialităţi locale, preparate din peşte.Pentru revenirea în Funchal, urmăm coasta nordică a insulei, un drum spectaculos, cu munţii în stânga şi Atlanticul în dreapta, cu numeroase cascade ce se prăval de la mare înâlţime către albastrul Oceanului. Drumul ne poartă apoi către inima insulei, spre Ecumeada, tunelul în lungime de 3,1 km, inaugurat în anul 2000 şi care leagă nordul de sudul Madeirei.
(http://paulalexe.wordpress.com)
Deasemenea, vezi şi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu